Schite pentru Bacalaureat

 

 

Introducere:

 

    Comedia este specia genulu idramatic care satirizeaza intamplari, aspecte sociale si moravuri prin intermediul personajelor ridicole, intre care se nasc conflicte puternice. Comedia are scopul de a indrepta acele defecte umane si sociale prin ras, avand rol moralizator. Comicul este principalul mijloc artistic al comediei si se relaizeaza prin ironie, satira si sarcasm ilustrand contrastele dintre esenta si aparenta.

    Reprezentativa pentru viziunea realista a scriitorului asupra lumii se dovedeste comedia de moravuri, ,,O scrisoare pierduta'', a lui Ion Luca Caragiale.

    Piesa este structurata in patru acte, fiecare dintre ele fiind alcatuite din mai multe scene. Perspectiva spatiala este reala si deschisa (,, in capitala unui judet de munte''), iar timpul in care se petrec intamplarile este real, plasat la sfarsitul secolului al XIX-lea ( ,,in zilele noastre'').

   

Cuprinsul:

•    Evidentierea a doua trasaturi care fac posibila incadrarea textului narativ/poetic/dramatic studiat intr-un curent cultural/literar intr-o perioada sau intr-o orientare tematica

    Dramaturgul surprinde realitatea sociala a secolului al XIX-lea atat in plan politic, cat si in cel al vietii de familie reflectand realitatea sociala, insa nu dintr-o prisma obiectiva, ci filtrata si redata cu un fin simt critic, astfel incat comedia ,, O scrisoare pierduta'' reflecta varsta realismului critic.

    Tipologia personajelor reprezinta o alta trasatura a esteticii realiste. Caragiale reuseste sa creeze in comedie o adevarata galerie tipologica de personaje: Trahanache este ,,ticaitul'', Zoe, ,,femeia voluntara'', Catavencu e ,,tipul demagogului'', Farfuridi ,,prostul fudul'', Dandanache, ,,prostul ticalos'', Cetateanul turmentat e ,,tipul naiv'', Ghita Pristanda e ,,omul slugarnic'', in timp ce Stefan Tipatescu e ,,junele prim''.

•     Prezentarea a doua secvente narative/dramatice/idei poetice relevante pentru tema si viziunea despre lume din textul studiat

    Discursul dramatic se centreaza pe tema moravurilor sociale, suprinse in plan politic si familial.

    In plan politic, scrisoarea pierduta determina un adevarat haos. Linistea a parasit lumea targului, regrupand-o in trei categorii. O prima categorie ii include pe cei care, fiind in posesia scrisorii, se iluzioneaza ca viitori oameni ai puterii, liderul lor fiind Catavencu. A doua categorie ii cuprinde pe cei intrati in panica, in urma pierderii scrisorii, sub perspectiva neagra a caderii de la putere, Tipatescu si Zoe fiind cei mai alarmati. O stare de panica ii incearca si pe Farfuridi si Branzovenescu, iar amenintarea o resimte si Trahanache. Intre iluzia traita de gruparea lui Catavencu si panica amenintatilor cu pierderea puterilor se situeaza a treia categorie, reprezentata de un singur personaj, cetateanul turmentat. Cetateanul este omul datorita caruia scrisoarea trece de la o partida la alta, provocand, intai, panica lumii de la putere si iluziile celor insetati s-o preia, ca, apoi, tot el sa inverseze raporturile.

    Nici in plan familial lucrurile nu par sa stea mai bine. Situatiile in care sunt antrenate personajele din triunghiul conjugal: Zoe-Tipatescu-Trahanache sunt de un comic aparte. Astfel, spectatorul se amuza de convingerea oarba a sotului inselat ca scrisoarea este o plastografie. Naivitatea lui Zaharia Trahanache si calmul sau contrasteaza cu zbuciumul amorezilor zoe si Tipatescu, care actioneaza impulsiv si contradictoriu pentru a smulge scrisoarea santajistului.

•     Ilustrarea a patru elemente de compozitie si de limbaj ale textului studiat, semnificative pentru tema si viziunea despre lume

    Conflictul dramatic principal este unul exterior si constra in confruntarea pentru puterea politica a doua forte opuse: una condusa de Catavencu si cealalta sustinuta de Zaharia Trahanache si prefectul Tipatescu. Conflictul are la baza contrastul dintre esenta si aparenta, adica dintre ceea ce vor sa para personajele si ce sunt ele, de fapt, in realitate.

    Conflictele secundare sunt reprezentate atat de grupul Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului, cat si de aparitia neasteptata a lui Dandanache.

    Tehnica particularitatii de compozitie a operei este cea a amplificarii treptate a conflictului, astfel rezulta un ghem de complicatii care acumuleaza progresiv altele, ca un bulgare de zapada in rostogolire. Amplificarea conflictului se realizeaza prin evolutia inversa a grupurilor adverse, intrarile repetate ale Cetateanului turmentat care creeaza o stare de tensiune, Catavencu care este infrant, desi parea ca va castiga, iar Tipatescu-Trahanache-Zoe triumfa, desi erau in pericolul de a pierde, prin interferenta finala a tuturor personajelor aflate in conflict, care se impaca, satisfacute de ceea ce au dobandit si, mai ales, satisfacute de imaginea pe care fiecare si-a facut-o despre sine.

    In comedia lui Caragiale, se regasesc patru procedee fundamentale de caracterizare, toate indirecte: prin fapte, gesturi si atitudini eroii isi definesc dimensiunea interioara prin ceea ce fac si din felul in care il fac. De asemenea, caracterizarea indirecta se face si prin intermediul celorlalte personaje, fiecare dezvaluind si dezvaluindu-si , in acelasi timp, trasaturi definitorii.

•     Sustinerea unei opinii despre modul in care tema si viziunea despre lume se reflecta in textul narativ/poetic/dramatic studiat

    Dramaturgul percepe lumea ca pe un vast teatru, ca pe o mare si amuzanta comedie, un adevarat spectacol cu masti, insa Caragiale nu vede literatura ca pe un simplu act teatral, ci ea devine produsul relatiilor tensionate dintre eul creator si lume. De aceea, realitatea vietii apare in literatura lui Caragiale ca o realitate interpretata, filtrata printr-un fin simt critic, explicandu-se astfel tipurile decomic regasite la nivelul discursiv: de intentie, de moravuri si de caracter, comic de situatii, de nume sau de limbaj.

 

Incheiere:

 

    In concluzie, din cele mentionate anterior, reiese ca I. L. Caragiale a reusit sa surprinda, in comedia ,, O scrisoare pierduta'', realitatea romaneasca a mijlocului secolului al XIX-lea si sa fructifice tema moravurilor sociale cu umor si ironie incadrand opera in zona realismului critic.